A fost o data o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bucuria, Tristetea, Stiinta,inclusiv Dragostea. Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda si atunci toate sentimentele si-au pregatit barcile si au plecat, numai Dragostea a vrut sa astepte pana in ultima clipa. Cand insula era pe punctul de a se scufunda Dragostea a cerut ajutor.Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea i-a zis: "Bogatie, poti sa ma iei si pe mine?", Bogatia i-a raspuns: "Nu pot, am prea mult aur si argint in barca si nu mai am loc si pentru tine".Apoi Dragostea i-a cerut ajutorul Mandriei care tocmai trecea intr-un vas superb, "Mandrie, te rog frumos, poti sa ma iei cu tine?", "Nu pot sa te ajut Dragoste, pt ca.... " ii raspunse Mandria, "aici totul e perfect, ai putea sa-mi strici barca".Dragostea dezamagita, intreaba si Tristetea care trecea pe langa ea: " Tristete te rog, lasa-ma sa vin cu tine", "Oh Dragoste", ii raspunse Tristetea, "Sant asa de trista incat vrea sa fiu singura".Si Bucuria a trecut pe langa Dragoste, dar cum era asa de multumita nu a auzit vorbele Dragostei.Parca din senin, se aude o voce:
"Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care i-a vorbit. Dragostea s-a simtit asa de recunoscatoare si plina de bucurie ca a uitat sa-i ceara numele batranului. Cand ajunse pe tarm, batranul pleca imediat. Dragostea si-a dat seama cat de mult ii datora batranelului si intreba Stiinta: "Stiinta, poti sa-mi spui cine m-a ajutat?". "Era Timpul", i-a raspuns Stiinta. "Timpul!!!" exclama Dragostea, "Dar de ce Timpul m-a ajutat?". Stiinta plina de intelepciune ii raspunse: "Pentru ca doar Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata "